Acidul formic, HCOOH, a fost descoperit în furnicile roşii în sec. XVII şi în urzici. Se găseşte şi in ace de brad şi de pin. Este un lichid incolor, cu miros înţepător, un iritant pentru piele şi mucoase. Este un acid tare în comparaţie cu omologii superiori.
Acidul acetic sau acidul etanoic, CH3COOH, este lichid (T.f. 118,5oC), cu miros înţepător. Acidul acetic este o substanţă polară (Miu = 1,73 D). Acidul acetic rezultă în concentraţie de 3-15% prin fermentarea oxidativă a soluţiilor etanolice cu ajutorul bacteriilor, microderma aceti, din aer. Metoda necesită în mediu de fermentaţie compuşi cu fosfor şi azot ca hrană pentru bacterii. Industrial, acidul acetic rezultă pe cale de sinteză, prin oxidarea acetaldehidei, folosind acetatul de mangan drept catalizator, la 60oC. Rezultă acid acetic de concentraţie 95-97%. Cu alţi catalizatori se obţine un amestec de componente care se poate separa prin distilare. Rezultă la distilarea uscată a lemnului. Acidul acetic anhidru, obţinut prin rectificare, se numeşte acid acetic glacial (se solidifică la rece, la +16,6oC) şi este caustic. In cantităţi mici acidul acetic este condiment şi conservant (oţet). Acetatul de calciu serveşte la conservarea pâinii şi brânzei (0,4-1%). Acidul acetic este un bun solvent. Poate funcţiona ca mordant auxiliar în industria textilă (acetat de aluminiu). Unele săruri sunt oxidanţi (Pb(OAc)4). Acidul acetic poate fi materie primă pentru obţinerea acetonei. Acidul acetic poate participa la unele transformări cu importanţă biochimică.
Acidul propionic sau propanoic, CH3CH2COOH, este un lichid incolor, solubil în apă, netoxic. Are acţiune fungicidă ca acid şi ca sare de sodiu. Propionaţii de natriu şi de calciu sunt şi buni antiseptici (până la 0,2% în pâine). Propionatul de calciu este un hemostatic. Acidul propionic se utilizează la obţinerea unor esteri ai celulozei.
Acidul butiric sau n-butanoic CH3-CH2-CH2-COOH, se găseşte în untul alimentar. Sintetic se obţine prin metoda “oxo” sau prin oxidarea butanalului. Se poate obţine şi prin fermentaţia oxidativă (cu bacterii) a glucozei. Acidul butiric este un lichid cu un miros respingător. Este component al grăsimilor animale. Este utilizat la obţinerea unor esteri ai celulozei, în farmacie şi mase plastic.
Acizii monocarboxilici cu catena normală cu număr par de atomi de carbon, C4-C22, se numesc acizi graşi şi se găsesc în natură ca esteri, (grăsimi, uleiuri eterice). Mai răspândiţi sunt: acidul butiric (C4) în untul de vacă, acidul capronic (C6), acidul caprilic (C8), acidul caprinic (C10) în unt de vacă, de capră şi în unele grăsimi vegetale (unt de cocos), acidul lauric (C12) în untul de cocos şi în fruct de dafin (Laurus nobilis), acidul miristic (C14), acidul palmitic (C16), acidul stearic (C18) în grăsime etc. Structura acestor acizi a fost dovedită prin sinteză şi degradare. Ca acizi ciclici se menţionează acidul lactobacilic, C19, izolat din Lactobacillus arabinosus şi L. casei.
Acidul benzoic, C6H5-COOH, se găseşte în răşini vegetale şi balsam, în tinctura de Tollu şi de Peru. Acidul benzoic este o substanţă cristalizată în foiţe albe, strălucitoare, care sublimează înainte de topire. Se poate separa şi prin antrenare cu vapori de apă (T.t. 121,7oC şi T.f. 249,2oC). Se obţine prin oxidarea toluenului sau prin hidroliza feniltriclormetanului (produs secundar la clorurarea toluenului). Acidul benzoic şi sarea sa de sodiu se pot utiliza ca dezinfectanţi (0,1%), conservanţi pentru alimente şi medicamente.
Acizii din petrol (acizi naftenici), au fost puşi în evidenţă în petrolul românesc de către C.D.Neniţescu şi D.Isăcescu (1938), în cantităţi mici (sub 1%). Ei sunt acizi alchilcicloalcancarboxilici (cu cicluri de 5 şi 6 atomi). Sărurile lor de cobalt şi mangan sunt catalizatori importanţi, iar sărurile de sodiu se utilizează ca săpunuri. Unii naftenaţi (de cupru, de exemplu), au proprietăţi fungicide.
Acidul metilacrilic este un lichid care polimerizează uşor. Esterul său metilic este monomerul sticlei plexi, “sticla organică” care are o transparenţă foarte bună şi o masă moleculară mare.
Acidul cinamic, C6H5-CH=CH-COOH, se găseşte în natură ca ester în unele răşini şi balsamuri. În uleiul de scorţişoară se găseşte liber ca izomer trans (E). Izomerul cis (Z) este numit acid alocinamic şi se găseşte în natură numai ca ester. Acidul cinamic se obţine prin sinteza din aldehida benzoică şi anhidrida acetică, în cataliză bazică (vezi condensarea Perkin). Acidul alocinamic se formează din acid cinamic prin iluminare UV.
Acidul crizantemic a fost identificat în florile de piretru. El a fost obţinut şi prin sinteză. Acidul şi esterii prezintă proprietăţi insecticide.
Acidul malonic, acid 1,3-dicarboxilic, se găseşte ca sare de calciu în sfecla de zahăr. Se obţine prin transformarea monocloracetatului de sodiu în nitril, urmată de hidroliză. Atomii de hidrogen din grupa CH2 din molecula acidului malonic (plasată între grupele carboxil) sunt activi, participă la multe reacţii în folosul sintezei organice. Acidul malonic se decarboxidează uşor, de aceea proprietăţile sunt studiate pe diester.
Acidul succinic este un acid 1,4-dicarboxilic. Se găseşte în cantităţi mici în organismele vii şi în cantităţi mari în chihlimbar (succinum). Se obţine prin hidrogenarea acidului maleic. Sub formă de anhidridă intervine ca acidulant în produsele alimentare. Esterii săi, ca monogliceride, îmbunătăţesc calităţile produselor de panificaţie. Acidul succinic şi unii derivaţi alcătuiesc materia primă în sinteza organică.
Acidul adipic, 1,6-dicarboxilic, se obţine industrial prin oxidarea ciclohexanonei sau ciclohexanolului cu acid azotic sau permanganat de potasiu. Prin policondensare cu diamine alifatice formează poliamide din care se obţin fire şi fibre sintetice (vezi poliamide). Unii esteri ai acidului adipic sunt buni plastifianţi.